De această dată nu am să vă povestesc despre vreo carte anume… Tocmai terminasem recenzia la ciclul „La Lilieci” de Marin Sorescu, care se află deja postată pe blogul Cărțile Tinerilor, și primeam o invitație la o lansare de carte…
Ziua de 19 septembrie 2014, a fost o zi memorabilă pentru mine. Vă întrebaţi, oare de ce? Ei bine, îmi voi deschide sufletul şi vă voi dezvălui marea mea bucurie: poetul Nicolae N. Negulescu a lansat antologia de poeme „Oglinda Misterelor”.
Lansarea a avut loc în Casa Memorială „Marin Sorescu” din Bulzeşti, județul Dolj, eveniment la care am luat parte, alături de scriitorul Marian Malciu şi de alţi „grei” ai literaturii de azi.
Ajunşi la destinaţie, o privelişte de vis ni s-a înscris pe retină; Casa „Marin Sorescu” era înconjurată de o bogată vegetație ce-i dădea un aer pitoresc (cum să nu-ţi vină inspiraţia, aici, în inima naturii?).
Timidă am trecut pragul casei. Profesorul Ion Sorescu, fratele maestului Marin, ne-a fost gazdă şi, în acelaşi timp, persoană de încredere, de la care am putut afla mici secrete soresciene. Păşind în prima încăpere a fabuloasei locuinţe, am zărit rafturile bibliotecilor, care parcă se cățărau pe toţi pereţii și gemeau de greutatea valorii cărţilor expuse. Iar la „poalele” scărilor, care duceau la etaje, puloverul de culoare neagră şi pălăria răposatului Marin Sorescu parcă îl aşteptau, să revină din lumea de dincolo şi să-şi primească musafirii.
Profesorul Ion Sorescu ne-a vorbit cu emoţie şi cu ochii scăldaţi în lacrimi despre fratele său; câteva amănunte mi-au rămas întipărite în minte şi vreau să vi le prezint: Marin Sorescu s-a născut pe 29 februarie 1936, dar, dintr-o greşeală, a fost înregistrat pe 19 februarie.
Iubea foarte mult animalele, iar zilele în care vreunul dintre animăluţe suferea de vreo boală, pentru maestru, erau foarte dureroase; încerca pe cât posibil să le refacă starea de sănătate prin diferite mijloace, iar dacă metodele sale nu dădeau rezultate, apela chiar la o femeie vraci… Uneori, chiar și după multe încercări, rezultatul mult dorit nu apărea, iar viaţa animalului lua sfârșit. Marin Sorescu îl îngropa îndurerat. Ieșea în drum şi căuta cu privirea vreun preot, căci în viziunea sa, sufletul animalului este asemenea sufletului omenesc.
Pe lângă aceste două mari pasiuni, animalele şi scrisul, Sorescu iubea pictura; cu o mână scria, cu alta picta. Această casă a construit-o cu gândul de a lăsa ceva solid în urma sa, un loc bun pentru iubitorii de lectură, nu pentru golani sau beţivi. În noaptea în care sufletul lui Marin Sorescu s-a ridicat la cer, câinele poetului a urlat întruna, prevestind apropierea morţii; patrupedul a luat parte la înmormântare, însă, după nefericitul eveniment, acesta a dispărut odată cu trupul stăpânului.
După terminarea evenimentul de lansare a antologiei de poeme, am avut prilejul de a vizita casa; la etajul unu m-a întâmpinat una dintre maşinile de scris, care dezvăluia vizitatorilor, ultimele gânduri aşezate pe hârtie ale scriitorului. În total am văzut vreo trei maşini de scris, semn că oriunde i-ar fi venit inspiraţia, marele Marin Sorescu avea la îndemână hârtie şi maşină de scris.
A fost o zi superbă, în care „l-am vizitat” pe poetul doljean Marin Sorescu! Sunt fericită că am avut șansa să văd satul, uliţa şi toate celelalte locuri din preajmă, descrise în cele şase volume din ciclul „La Lilieci”.
Foto: Florina Dinu și Marian Malciu
Marian Malciu a zis
Florina dragă, ai reuşit să-mi împrospătezi amintirile pe care le păstram într-un loc anume, secret, îmbrăcat în nostalgie şi încărcat cu preţioasă duioşie… Îmi place relatarea ta. Îmi place tabloul general pictat în cuvinte peste care ochii păşesc pe vârfuri, să nu deranjeze, să păstreze aerul încăperilor şi liniştea cărţilor şi picturilor. Îmi place cum ai evocat dragostea poetului Marin Sorescu faţă de animale. Apreciez aplecarea ta spre astfel de „peisaje” literare şi te felicit sincer! Este o cale frumoasă, ai îmbrăţişat o direcţie pe care păşeşti cu lejeritate. Îţi doresc succes deplin, dar să nu uiţi, cumva, poezia!! Mi-aş fi permis să postez şi o „fotografie-document”, alături de poetul N. N. Negulescu, realizată după toate momentele evocate de tine, într-un loc fermecător, dar nu descopăr aici modalitatea tehnică pentru a-mi împlini dorinţa…