Titlul: Cum am devenit Audrey Hepburn
Autor: Mitchell Kriegman
Editura: Polirom
An apariţie: decembrie 2015
Număr de pagini: 440
Lisbeth Anne Wachowicz, eroina romanului „Cum am devenit Audrey Hepburn” de Mitchell Kriegman, se trage dintr-o familie obişnuită, modestă, cu trei copii, două fete şi un băiat, eroina noastră fiind copilul mijlociu. Tatăl a părăsit familia cu puţin timp înainte să se nască Ryan, mezinul. Deşi, momentan stâlpul acestei familii este mama, femeia făcuse o obsesie pentru alcool, o obsesie din care a avut numai de pierdut. În aceste condiţii grele, Lisbeth şi-a creat dintr-un dulap o ascunzătoare. Ideea ei mi se pare bună, deoarece acest spaţiu este doar al ei, aici se poate retrage, îşi poate pune gândurile în ordine, fiind locul ideal atunci când vrea să fie singură şi să nu fie deranjată.
Lisbeth avea o relaţie deosebită cu Buni, bunica din partea mamei sale. Pe aceasta o vizita ori de câte ori timpul îi permitea, la căminul social, iar drept recompensă, şi datorită faptului că tânăra era nepoata favorită a bătrânei, aceasta i-a lăsat moştenire prin testament toate porţelanurile ei.
Strălucirea rochiei Givenchy pe care Audrey Hepburn a purtat-o în filmul „Mic dejun la Tiffany” a ajuns în faţa eroinei noastre; tânăra de cum a văzut ţinuta şi-a dorit cu orice preţ s-o şi poarte; era de înţeles, ţinând cont de marea de admiraţie pe care tânăra i-o purta peliculei şi de numărul mare de vizualizări pe care i-l acordase.
Ajutată de cea mai bună prietenă, Jess, care lucra la muzeu, Lisbeth a îmbrăcat faimoasa rochie de un milion de dolari, care-i venea ca turnată. Eleganţa, rafinamentul şi frumuseţea, toate puseseră stăpânire pe trupul tinerei datorită celei mai preţioase rochii a tuturor timpurilor, iar machiajul şi coafura realizate în cel mai mic detaliu de Jess au completat imaginea unei adevărate dive.
Distracţia celor două prietene a fost întreruptă de un telefon ce anunţa venirea Myers, şeful lui Jess. Cum timpul era scurt, iar fermoarul rochiei se blocase, singura şansă a tinerei de a-şi păstra postul la muzeu a fost de a o lăsa pe Lisbeth să părăsească încăperea îmbrăcată la patru ace. Plecarea acesteia nu era pentru mult timp, ci doar până trecea pericolul.
De aici şi până la participarea eroinei noastre la o petrecere de lux în mijlocul căreia se aflau copii de bani gata, a fost numai un pas. Dintr-o fată simplă, Lisbeth a devenit înger protector, deoarece i-a dat o mână de ajutor Tabithei Eden o cunoscută cântăreaţă pop, pe când acesta încerca să-şi revină după starea de rău.
Pe când se întorcea acasă, eroina noastră a zărit o maşină de poliţie parcată în faţa locuinţei în care trăia. Primul gând a fost că musafirii o aşteptau pe ea, cauza fiind purtarea ilegală a faimoasei rochii. Neştiind cum să reacţioneze şi cu inima bătându-i nebuneşte în piept, Lisbeth a plecat spre Buni. Oare poliţia descoperise fapta şi acum se afla pe urmele tinerei?
Surprinzător este faptul că Tabitha, deşi la petrecere fusese beată, nu uitase de tânăra care o ajutase în acele clipe grele. Drept recompensă pentru mâna de ajutor primită la nevoie, vedeta pop îi trimite sms-uri încontinuu şi chiar o invită la o petrecere dată de ea. Acest nou eveniment de maximă importanţă pentru lumea bună, plus rochiile, bijuteriile, pantofii şi poşetele primite de la Buni, reprezintă motivul pentru care Lisbeth decide să pună baza planului „Cum am devenit Audrey Hepburn”. Noul său personaj cerea o viaţă aşa că eroina noastră creează chiar un blog. Planul tinerei este unul măreţ şi are nevoie de mult timp şi pasiune.
Noul rol al vieţii de star, o determină pe tânără să-şi schimbe numele într-unul mai sonor şi astfel devine: Lisbeth Dulac; şi chiar să ia parte la tot felul de petreceri din lumea bună cu reporteri, celebrităţi, designeri şi fashioniste.
Ca prin vis, tânăra a trecut de la statutul de fată simplă, comună în categoria vedetelor, în mijlocul vieţii la care visa de atâta timp. Surprinzător este faptul că-şi făcuse şi o prietenă bună pe nimeni alta decât pe prinţesa pop Tabitha Eden.
Viaţa pe care o visa Lisbeth nu era una perfectă, una doar în roz, dovadă fiind chiar noua sa prietenă, vedeta pop care şi-ar fi dorit să fie medic veterinar, o persoană simplă cu o meserie decentă. Răutatea şi invidia din lumea starurilor, o împinseseră pe aceasta să ia în calcul ipoteza sinuciderii. Analizându-le pe cele două tinere, constatăm că una aleargă după celebritate, dând la o parte viaţa sa normală, în timp ce cealaltă fiind celebră doreşte o viaţă simplă. Această situaţie poate fi concluzionată astfel: faima la care unii visează cu ochii deschişi ascunde multe riscuri, multe probleme pe care oamenii din exterior nu le cunosc: în momentul pătrunderii în această lume de vis, toate problemele vin la pachet şi numai atunci realizăm toate faţetele celebrităţii.
Dacă la cumpărături, prinţesa pop a spart mii, zeci de mii de dolari, Lisbeth s-a mulţumit doar cu privitul de aproape a atâtor haine din ultimele colecţii; pe lângă asta, tânăra a primit şi câteva mostre pentru recenzii pe blogul său „Luminile Reflectoarelor”. La finalul zilei de cumpărături, eroina noastră s-a ales cu un cadou generos de la prietena sa, vedeta pop, şi anume o pereche de pantofi şi o rochie superbă care ajungeau lejer la suma de cinci mii de dolari. Dacă pentru vedeta pop, această sumă e o nimic toată, pentru Lisbeth reprezenta o mică avere.
La una din petrecerile grandioase, Lisbeth Dulac a avut şansa să joace poker cot la cot cu tinerii de bani gata. Deşi, finanţele proprii nu o ajutau pe tânără, ZK a fost cel care a finanţat-o, iar spre surprinderea tuturor, tânăra a câştigat. La finalul jocului, ea şi frumosul burlac au împărţit câştigul, Lisbeth alegându-se cu 8500 de dolari.
Alcoolul consumat în cantităţi enorme au adu-o pe patul de spital pe mama eroinei, având cancer. Această veste venită că un trăsnet, i-a unit pe cei trei fraţi, determinându-i să facă o schimbare în viaţa lor şi a mamei lor, iar primul pas al schimbării a fost curăţarea casei de alcool. Treizeci şi una de sticle au fost strânse şi sparte, lăsând lichidul să se ducă pe apa sâmbetei. Spargerea lor poate semnifica spargerea ghinionului, a necazurilor, a durerii, a nefericirii din familia lui Lisbeth.
Această perioadă grea prin care a trecut familia eroinei noastre are şi o parte bună; mama tinerei şi Buni au început să-şi vorbească iar, în timp ce bătrânica s-a mutat în casa fiicei sale, alături de nepoţi.
Noua viaţă a eroinei noastre prinde şi mai multă strălucire datorită relaţiei de iubire, condimentată cu săruturi pasionale cu ZK Northcott, cel mai râvnit burlac al Americii.
În paralel cu dezvoltarea tinerei Dulac, ne este prezentată şi dezvoltarea profesională a lui Jess. Aceasta, îi modifica rochiile primite de Lisbeth de la bunica, dându-le un plus de mister şi eleganţă. Cochetarea cu foarfeca şi acul, au ajutat-o pe Jess să realizeze un super show cu prima ei colecţie vestimentară. La acest eveniment a fost invitată doar lumea bună ce a rămas cu o impresie bună cu privirea la creaţiile ieşite din mâna Designerului X, numele pe care Jess l-a primit de la Lisbeth şi sub care a devenit cunoscută.
Romanul de faţă, condimentat cu şampanie, copii de bani gata, limuzine, petreceri de pomină şi multe vedete are un final trist, deoarece iese la iveală adevărata identitate a tinerei Dulac. Am apreciat-o pe aceasta deoarece a avut curajul să-şi trăiască visul, un vis îndrăzneţ dar şi periculos. Deşi are aproape 450 de pagini, opera „Cum am devenit Audrey Hepburn” de Mitchell Kriegman se citeşte foarte uşor, atenţia cititorului fiind captivată de scenele pline de umor, de răsturnările de situaţie şi de bogăţia detaliilor ce descriu petrecerile de pomină la care tânăra eroină a luat parte. O recomand cu mare drag, fiind opera perfectă pentru o stare de bine!