Titlul: Dacă ţi-aş spune că te iubesc, ar trebui să te omor
Autor: Ally Carter
Editura: Leda
An apariţie: 2012
Număr pagini: 256
„Dacă ţi-aş spune că te iubesc, ar trebui să te omor” este titlul primului volum din seria „Fetele Gallagher” apărută sub semnătura scriitoarei Ally Carter. Numele acestei serii vine de la denumirea Colegiului Gallagher pentru Tinere Excepţionale. Aici este locul unde fetele cu IQ-uri de geniu primesc o educaţie de elită şi sunt sever antrenate pentru noile misiuni de spionaj.
Cammie Morgan (Cameleonul) este o adolescentă de şaisprezece ani, eleva acestei şcoli de prestigiu pentru spioane (cuvântul spioane îmi aminteşte de animaţia „Spioanele”, care le avea drept protagoniste pe Sam, Clover şi Alex; ele reprezintă eroinele copilăriei mele). Fata vorbeşte fluent paisprezece limbi străine şi pe lângă asta este fiica directoarei. Noul an şcolar vine cu o serie de schimbări pentru elevele colegiului: Joe Solomon, un tip super sexy şi pe deasupra tânăr, este noul profesor de Operaţiune sub Acoperire (Op-Acop). O premieră pentru această unitate de învăţământ, căci aici predau numai profesoare şi doar câţiva domni, dar foarte în vârstă, nu tineri, cum este cazul noului venit.
În camera celor trei vechi prietene Bex, Liz şi Cammie s-a mai adus un pat, ceea ce prevesteşte venirea unei alte fete, a unei noi colege de cameră, nimeni alta decât Macey McHenry.
Prima misiune a spioanelor a fost să afle ce bea domnul Smith cu gogoşile spiralate. Pentru această misiune, Liz, Bex şi eroina noastră s-au deghizat în adolescente obişnuite şi au pornit la treabă. Cu toate acestea, aflarea acestui secret pare o misiune imposibilă. Oare cele trei tinere vor fi descoperite înainte de finalizarea urmăririi?
În această misiune Bex şi Liz au avut parte de ghinion, fiind descoperite de cel pe care îl urmăreau, în timp ce Cammie a întâlnit un super băiat, pe Josh, un tip chipeş, înalt, cu părul şaten şi ondulat, o combinaţie reuşită între George Clooney şi Orlando Bloom.
Dintr-o simplă şi stupidă întâmplare, misteriosul Josh şi viaţa sa au devenit principalul subiect al noii misiuni. Cele trei prietene şi-au unit forţele şi gândurile pentru a-l cunoaşte mai bine pe băiatul care i-a luat minţile lui Cammie. Tensiunea a atins cote maxime atunci când spioanele au ajuns să culeagă probe din gunoiul familiei suspectului în căutarea unor detalii preţioase care le-ar fi putut ajuta. Un alt pas făcut din disperare, dar şi din nevoia de a înţelege anumite lucruri, a fost mărturisirea secretului către Macey McHenry, fata care se pricepea cel mai bine la băieţi, în comparaţie cu celelalte colege de cameră.
În ciuda faptului că tehnologia este avansată, păstrarea legăturii dintre eroină şi băiatul iubit nu se poate face prin telefon sau email-uri, ci prin bileţele şi nu oricum, ci lăsate sub o piatră. Am apreciat faptul că Josh a acceptat acest mod ciudat de comunicare pentru oamenii secolului XXI. Asta înseamna că dorea cu orice preţ să păstreze legătura cu Cammie.
Acord o bilă albă acestei noi serii, pentru faptul că le înzestrează pe eroine cu super puteri, făcându-le genii ale spionajului; de exemplu Cammie poate omorî pe cineva cu mâinile goale, în şapte feluri diferite, poate asculta convorbirile telefonice şi poate să pătrundă în calculatorul cuiva ca un hacker. Mi-au mai plăcut culoarele subterane şi faptul că la o simplă atingere a unei cărţi ori a altui obiect, un zid se poate da la o parte, dezvăluind o ascunzătoare.
Acestea sunt detaliile care fac diferenţa şi care-l atrag pe cititor, dorindu-şi să citească mai departe, volumul doi al seriei: „Pe cuvânt de spioană”. Şi eu voi proceda la fel, aşa că fiţi pe aproape pentru a afla noi detalii despre Fetele Gallagher!