Titlul: De 19 ori Katherine
Autor: John Green
Editura: Trei
Număr pagini: 304
An apariţie: 2014
În dimineaţa de după ziua în care absolvi liceul şi fu părăsit pentru a nouăsprezecea oară de o fată pe nume Katherine, Colin Singleton, renumitul copil-minune, făcu o baie. Aşa debutează romanul „De 19 ori Katherine” de John Green, o poveste dulce, simpatică cu şi despre tineri. Mai întâi de toate să facem deosebirea între un copil-minune şi un geniu; în timp ce un geniu descoperă lucruri noi, un copil-minune este capabil să le înveţe, să le priceapă, mai bine zis să le înţeleagă cu uşurinţă deci, copiii-minune învaţă; geniile fac. Eroul nostru ştia unsprezece limbi: germană, franceză, latină, greacă, olandeză, arabă, spaniolă, rusă…
Colin, eroul nostru, nu se îndrăgosteşte de fizicul unei fete ori de glasul acesteia aşa cum ar fi normal, ci de nume. Surprinzător sau nu, băiatul acesta fusese împreună cu 19 fete care purtau acelaşi nume: Katherine (cu K-1 avusese o relaţie de două minute şi treizeci de secunde; K-5 spune că băieţii sunt bădărani; K-10 fusese prima fată cu care se sărutase franţuzeşte; cu K-17 se cunoscuseră pe internet; K-18 i-a dat papucii într-un e-mail; K-19 a fost singura fată care i-a furat minţile şi inima cu adevărat).
După ultima despărţire, Colin împreună cu bunul său prieten Hassan, au hotărât să plece într-o vacanţă cu maşina. Condusul avea menirea de a-i atrage toată atenţia şi-i va ocupa mintea toată astfel Colin să nu se mai gândească la K-19 ci doar la şofat, un lucru minunat pentru starea lui deloc plăcută în care se afla.
Un important popas făcut de cei doi adolescenţi este în oraşul Gutshot, la locul de odihnă al arhiducelui Franz Ferdinand. Din această vizită, Colin se va alege cu o nouă cicatrice pe faţă, căci într-un moment de neatenţie s-a împiedicat aterizând pe pământ. Un lucru bun bifat de cei doi băieţi este faptul că aceştia găsesc un pat şi o masă caldă, dar şi un loc de muncă (trebuia să intervieveze locuitorii oraşului) pe timpul verii în casa lui Lindsey şi a mamei sale Hollis.
Farmecul acestui roman de John Green este dat şi de prietenia celor doi, o prietenie precum o intersecţie de sensuri opuse: în timp ce Colin era un copil-minune, pasionat de cărţi, limbi străine şi de anagrame, prietenul său Hassan era un pic certat cu şcoala.
O simplă vânătoare de mistreţi se transformă pentru Colin şi Hassan într-o goană nebună pentru a-şi salva viaţa, căci cei doi aveau pe urme un roi de viespi. Oare vă întrebaţi cum s-a produs această răsturnare de situaţie, ei bine, în timp ce băieţii se aflau în pădure, un porc mistreţ le-a apărut în faţă. Dorind să scape de animal, Colin trage cu arma însă „experienţa” îşi spune cuvântul şi în loc să ţintească porcul, Colin loveşte direct într-un cuib de viespi. Nervoase, insectele au năpustit pe ei, oferindu-le opt înţepături pentru Colin şi doar trei pentru Hassan. Aceste clipe sunt extrem de dureroase pentru eroi, dar nu se compară nici pe departe cu bătaia care urmează şi în care de cele mai multe ori sunt încasatori de pumni şi nu dătători.
De-a lungul celor 19 relaţii, Colin a fost cel părăsit. Dorind să descopere evoluţia unei relaţii, copilul-minune începe să lucreze la Teorema Fundamentală a Previzibilităţii Katherinelor, astfel problemele amoroase se transformă în… probleme de matematică. Oare va reuşi să-i dea de cap acestui studiu? K-19 să fie ultima sa prietenă cu acest nume, sau va alege şi alte fete alungând criteriul numelui?
Încă o dată John Green îşi surprinde cititorii într-un mod plăcut, oferindu-le o lectură uşoară, captivantă şi plină de haz. Dacă nu ai citit acest roman până acum, cred că a venit timpul să-i acorzi câteva clipe. Lectură plăcută!