Poezia „Definiția unui strigăt” de Octavian Paler transmite cititorului o stare de imposibilitate, neputință care conduce la ruptură și care irupe într-un strigăt. Tăcerea este cea care rupe firului comunicării între două sau mai multe persoane. Strigătul creatorului este unul de disperare. Ar da orice să păstreze legătura prin cuvânt, dar nu reușește. Câmpul comunicării, altădată roditor, este acum părăsit, al nimănui, separându-l de rost, la discreția pârloagei.
Eul liric simte o ezitare, o barieră invizibilă de netrecut așezată între dânsul și interlocutorul său, împiedicând astfel începerea unei conversații despre noi,/despre zăpada de-afară,/despre dragostea mea.
Teama de tăcere, de o distanță care se poate crea între cei doi îl urmăresc pe creator, fapt susținut și mărturisit: Ți-aș spune ceva,/orice /numai să nu crească iarba tăcerii între noi. Iarba este acea plantă care crește rapid acolo unde terenul nu mai este cultivat, uniformizează, sălbăticește locul, acoperă totul ca și când nu ar fi fost nimic înainte. Astfel, folosirea metaforei iarba tăcerii anticipează, într-o ultimă sforțare, ruperea legăturii deja existente.
Timpul lăsat să treacă și lupta începută prea târziu au căzut pradă tăcerii, în același timp cu eul liric și receptorul său: Ți-aș spune ceva,/ce-ai știut,/ sau ce știu/dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi. Inevitabilul s-a produs, aducând cu sine rătăcirea, pierderea sunetelor „din cuvântul târziu”.
Astfel, eul liric nu a găsit „definiția” potrivită pentru a alunga tăcerea din viața sa, iar câmpul comunicării a fost abandonat, lăsând loc pentru iarba indiferentă a tăcerii. Totuși definiția sau mai bine zis neputința de a defini acea stare lăuntrică este mărturisită în vers ca printr-un strigăt. Și da, de câte ori nu ne simțim lipsiți de putere, de curaj sau pur și simplu de încredere, negăsind cuvintele potrivite de a vorbi, iar strigătul nostru rămâne mut. Sau poate strigătul din poezia lui Paler este acea conștientizare, acel semnal interior care avertizează că uneori este prea târziu pentru cuvinte. Interpretarea rămâne deschisă.
Definiția unui strigăt
Ți-aș spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ți-aș spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ți-aș spune ceva,
ce-ai știut,
sau ce știu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu
Despre autor
Octavian Paler s-a născut în 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov și a murit în data de 7 mai 2007, București. A fost scriitor, jurnalist, editorialist și om politic. Licențiat în Filozofie și Drept, a debutat editorial, ca scriitor, în 1970, cu volumul de versuri „Umbra cuvintelor”, continuând cu alte scrieri, dintre care amintim: note de călătorie – „Drumuri prin memorie”, eseuri – „Mitologii subiective”, critică de artă – „Un muzeu în labirint. Istorie subiectivă a autoportretului”, proză – „Viața ca o coridă“.