La întoarcerea din călătoria de o săptămână de la Paris, Maura Isles descoperă în faţa casei sale maşini de poliţie şi chiar o parte din oamenii cu care lucrase la diferite cazuri, precum Jane Rizzoli. Cu toţii o priveau ciudat pe nou-venită, punându-i zeci de întrebări ca la un adevărat interogatoriu. Comportamentul ciudat al acestora fusese dat de găsirea unei maşini necunoscute în faţa locuinţei Maurei, ce ascundea o tânără fără viaţă ce-i semăna leit doamnei Isles. Acesta să fie un semn, o ameninţare directă adusă Reginei Morţilor (porecla pe care Maura a primit-o atât de la poliţişti dar şi de la presă) şi cine este tânăra misterioasă decedată? Sunt răspunsuri care ţin cititorul cu sufletul la gură, determinându-l să lectureze mai mult şi tot mai mult din romanul „Dublura” de Tess Gerritsen.
Pe lângă înfăţişare, cele două femei, Maura şi Anna Jessop, aveau aceeaşi grupă de sânge, grupa B pozitiv, plus se născuseră în aceeaşi zi, pe 25 noiembrie. Atâtea lucruri comune, dar totuşi, Anna era o străină pentru Maura.
În urma analizei de ADN, s-a constatat că cele două femei erau surori gemene; nu era de mirare căci Maura nu-şi ştia trecutul până în clipa în care părinţii ei au adoptat-o. Destinul le-a acordat celor două surori aceleaşi daruri şi aceleaşi probleme de viaţă: atât Anna cât şi Maura trecuseră print-o căsătorie eşuată şi ambele erau oameni de ştiinţă, Anna fiind microbiolog în departamentul de cercetare.
În căutarea detaliilor picante despre viaţa surorii sale, Maura s-a trezit nevoită să-şi petreacă o noapte singură în casa răposatei. Deşi, era sânge din sângele ei, o răceală şi un fior de teamă îi stăpâneau trupul musafirei. Casa era una modestă, ce nu ieşea în evidenţă cu nimic deosebit, doar prin încuietorile noi ori zăvoarele cu care erau ancorate uşa sau ferestrele pentru a-i asigura mai multă siguranţă. Prezenţa acestor obiecte simbolizau o oarecare teamă a stăpânei casei, se simţea în primejdie, se simţea urmărită.
În apropierea locuinţei decedatei, săpăturile erau în toi pentru a face loc viitoarelor cartiere. Ciudat este faptul că buldozerele au scos la lumină resturi omeneşti ceea ce au pus-o pe Maura şi pe prietenii săi în mare dificultate încercând cu toţii să găsească o explicaţie pentru acele oseminte.
Cea care-i dăduse viaţă Maurei se numea Amalthea Lank, iar în prezent se afla după gratii, fiind acuzată de o dublă omucidere. Aceasta luase viaţa a două tinere, dintre care una era gravidă, după care le dăduse foc într-un şopron.
Uluitor este faptul că femeia ale cărei oase fuseseră găsite în apropierea casei Annei fusese gravidă. Ea şi soţul său pieriseră din mâna unui om diabolic ce nu a fost înduioşat de faptul că tânăra purta în pântec o viaţă nevinovată. Cele două cazuri pot avea acelaşi autor şi anume pe mama Maurei şi pe complicii acesteia?
Lista femeilor dispărute şi însărcinate este una lungă ceea ce-i determină pe detectivi să ia în calcul ipoteza conform căreia atacatorii, Amalthea şi vărul său, supranumit Bestia, să atace doar femeile gravide căci ele pot fi o sursă bună de venit. Atât Maura cât şi sora sa Anna fuseseră vândute de femeia monstru pe o sumă frumuşică. De aici, putem lua în considerare şi posibilitatea ca această femeie să nu fie mama lor biologică, ci doar vânzătoarea micuţelor suflete.
Romanul „Dublura” devine din ce în ce mai spumos cu fiecare nouă ipoteză, iar ceea ce părea iniţial limpede, acum nu mai are nici o legătură cu realitatea, cu continuarea poveştii.
Nu ştiu ce poate fi mai dureros, gândul că vei naşte singură în mijlocul naturii, fără vreun ajutor sau faptul că eşti urmărită şi la un pas de moarte. Cu toate acestea, Mattie Purvis şi-a păstrat mintea sănătoasă, ceea ce poate fi singura ei salvare; a demonstrat că este o persoană puternică deoarece a luptat cu ultimele forţe pentru ea şi pentru pruncul din pântecul ei.
Finalul operei de faţă este unul plin de răsturnări de situaţie, de suspans; Maura află cine este persoana ce-i vrea răul şi chiar cine a băgat frica în sora sa, iar în ceea ce priveşte gena sa, deşi se trage dintr-o familie de monştrii, Maura ştie cu adevărat cine este: o femeie dreaptă, corectă şi de partea justiţiei.
Încă o dată autoarea Tess Gerritsen îşi uimeşte cititorii într-un mod plăcut, cu o poveste savuroasă, ce conturează portretul familiar al unui personaj celebru, al Maurei Isles.