Titlul: Fiul risipitor
Autor: Radu Tudoran
Editura: Cartea Românească
An apariție: 2022
Număr de pagini: 512
Într-o zi de 8 martie, în Blejoi, judeţul Prahova, vedea lumina zilei Radu Tudoran (1910-1992); pe numele său real Nicolae Bogza, a fost fiul Elenei Rhea Silvia (născută Georgescu) şi al lui Alexandru Bogza, activând în marina comercială, ulterior antreprenor. Radu Tudoran a fost fratele scriitorului Geo Bogza (1908-1993) şi al filozofului Alexandru Bogza (1895-1973).
În anul 1947 este publicat romanul de dragoste „Întoarcerea fiului risipitor”, Editura Socec, Bucureşti; la ediţia ne varietur din 1970, titlul va fi schimbat în „Fiul risipitor”. Încă de la prima apariţie, această carte a fost considerată „pierdută”, fiind scoasă din circulaţie aproape imediat după apariţie. În a doua ediţie, cartea n-a mai atras atenţia criticilor. Totuşi azi cartea este populară printre tineri.
Romanul „Fiul risipitor” are în alcătuirea sa patru părţi, menite s-o prezinte pe Eva, pe parcursul evoluţiei sale, de la o fetiţă urâţică până la… dar mai bine să descoperim la momentul oportun.
Prima parte: Dacă majoritatea scriitorilor au ca personaj principal o frumuseţe fără pereche, Radu Tudoran face excepţie de la această regulă nescrisă a literaturii şi o alege ca protagonistă pe Eva, o fată urâţică: Părul ei, împletit în coade, nu avea nicio culoare, şi n-avea să capete una precisă decât mai târziu. Până atunci, când cenuşiu, când blond, când roşcat, în nuanţe spălăcite, în loc să fie o podoabă femeiască, de multe ori o sluţise.
Familia fetei locuia într-o casă frumoasă, spaţioasă, pe versantul unui deal, la fabrica de cherestea. Cu toate acestea, camera tinerei Eva era una urâtă, aflată la mansardă, fără geam, doar cu un luminator în tavan.
În anul 1933, tatăl Evei se stinge din viaţă. Tânăra de numai şaptesprezece ani se întoarce acasă, după o lungă perioadă de timp petrecută pentru studii, la cămin, şi tot acum, nevoia de a fi îmbrăcată în ceva negru îi dă acesteia prilejul de a purta prima rochie de domnişoară, în locul şorţului cenuşiu, rochie ce aparţinuse surorii sale Getta.
Secătura, bărbatul înalt şi chipeş, a apărut din senin în viaţa fragedei Eva şi din acea clipă, tânăra nu şi l-a mai putut scoate din gând. Cu vorbe simple, băiatul a făcut-o pe Eva să se simtă specială şi chiar să-şi dorească să-l întâlnească mai des, căci doar în preajma acestuia se simţea frumoasă. Ajutându-se de o batistă albă, semnul păcii, pe care o agăţau la un vagonet, cei doi puteau comunica, stabilind următoarea întâlnire şi chiar îşi trimiteau scrisori în acest fel.
Unul din bileţelele dintre cei doi a ajuns pe mâna Maiorului; acesta a fost momentul de cumpănă din viaţa eroinei, în care doamna Alion, mama sa, şi Getta au aflat de întâlnirile secrete dintre Eva şi băiat. Pentru isprava sa, tânăra urma să fie pedepsită. Cum se va schimba viaţa acesteia după aflarea adevărului, rămâne de văzut.
Eva s-a mutat în casa bărbatului iubit. În timp ce acesta era plecat cu treburi, tânăra îl aştepta cu dor şi cu sufletul la gură alături de Rex, câinele Secăturii. Zilele păreau a se succeda fără vreo diferenţă, iar traiul le era tihnit. Dar mama bărbatului s-a îmbolnăvit, aşa că el a plecat să o îngrijească.
În lipsa lui, Eva a rămas în casa copilăriei alături de mama, sora şi unchiul său. Într-o zi în casa celor două fete au sosit două scrisori: una pentru Eva de la o bancă din Bucureşti, informând-o că are un cont deschis cu o sumă de bani, în timp ce sora sa avea corespondenţă de la un locotenent-colonel, un posibil pretendent la inima fetei.
Plecarea Gettei la Bucureşti ca să se întâlnească cu presupusul pretendent a fost un eşec, fata a căzut în plasa unui escroc care şi-a bătut joc de dânsa din toate punctele de vedere.
Relaţia dintre Maior şi cele două fete din casă nu era una de rudenie, de protecţie ori de iubire potrivită unui unchi, ci una dintre un el şi o ea. La ceas de seară, când totul în casă era scufundat în linişte, Maiorul pătrundea în camera Gettei, obligând-o şi ameninţând-o cu revolverul că dacă va ţipa sau va spune cuiva ceea ce se întâmplă între ei va fi împuşcată. Acelaşi joc pus în scenă şi în camera Evei a avut alt final; aceasta cunoscând situaţia de la sora sa, a opus rezistenţă, punând mâna pe revolver şi făcându-şi singură dreptate, răzbunând astfel şi nefericirea Gettei.
Partea a doua: Viaţa Evei s-a schimbat radical; după proces, aceasta s-a căsătorit cu von Seele, omul pe care l-a văzut pentru prima dată în vorbitorul penitenciarului. Tânăra a intrat în posesia banilor din bancă, o sumă care îi putea asigura un trai decent.
În timpul unei plimbări ecvestre alături de noul său partener, bluza albă a altui călăreţ i-a atras Evei atenţia, iar aceasta a început să urmărească bărbatul misterios. Surpriza, surprizelor. În faţa fetei stătea chiar el, Secătura, omul care a părăsit-o chiar în pragul Crăciunului, lăsând-o cu mult dor în suflet şi cu lacrimile pe obraz, prima sa iubire. Felul în care fata dă uitării tot trecutul, toată suferinţa pricinuită de plecarea acestuia, nechibzuinţa cu care dă cu piciorul unei noi vieţi de dragul unui alt început lângă acesta mi se pare un comportament copilăresc sau al unei femeie îndrăgostite peste măsură ce nu mai gândeşte raţional, ci se lasă condusă de vocea inimii.
După vacanţa la mare a celor doi îndrăgostiţi, lucrurile ar fi trebuit să meargă ca pe roate, să-şi consume iubirea, bucurându-se împreună de frumuseţile naturii, dar şi de clipele petrecute unul lângă celălalt, în aşteptarea altora magice. Planurile bărbatului însă erau total paralele cu cele ale tinerei, deoarece acesta îşi dorea să plece din nou şi chiar pleacă, lăsând-o pentru a doua oară singură şi cu lacrimile pe obraz. Deşi înaintea plecării vaporului, Eva l-a rugat pe bărbat să rămână ori s-o ia cu el, acesta a rămas indiferent, şi-a văzut de treaba lui şi dus a fost, fără să-i pese nici în cea mai mică măsură de sentimentele Evei.
După plecarea risipitorului, în calea femeii a apărut Luchi, care mai târziu i-a oferit un buchet de trandafiri, aducându-i un zâmbet pe chip după atâtea momente grele. În trenul ce o ducea înapoi în locul de unde plecase, l-a reîntâlnit pe von Seele ce a înştiinţat-o cu privire la viitorul divorţ dintre ei. Rămasă din nou singură, roata s-a întors, Eva a fost nevoită să-şi croiască un nou drum în viaţă, în marele Bucureşti.
Nici bine nu a plecat căci o surprindem din nou pe Eva în braţele acestuia. Ca şi data trecută, tânăra l-a primit cu braţele deschise, cu iubire în suflet şi cu lacrimi pe faţă. Oare pentru cât timp bărbatul îi va sta alături Evei?
Eva, după fiecare despărţire de iubitul său, căuta înţelegere la fostul soţ, la Oswald – von Seele. Nu mi se pare corect ca după ce ai lăsat un om cu ochii-n soare în favoarea altuia, să apelezi la el atunci când dai de greu, când nu ai un umăr pe care să plângi şi cui să-ţi spui oful. După ce Secătura a plecat după maşini pentru o nouă afacere, tânăra rămasă din nou singură, şi-a găsit consolarea lângă fostul partener, von Seele. Tot acesta a fost alături de Eva atunci când boala, o congestie pulmonară, a sleit-o de toate puterile.
Partea a treia: Eva a semnat actele de divorţ cu von Seele, însă relaţia celor doi a rămas aceeaşi, una de prietenie şi de respect, căci fata a continuat să locuiască în casa bărbatului, bucurându-se în continuare de generozitatea şi ospitalitatea acestuia. Von Seele îi comunică Evei că celălalt bărbat s-a întors şi se află în căutarea ei. Reacţia fetei la aflarea acestei realităţi m-a luat prin surprindere deoarece Eva nu a avut vreun resentiment, ci doar teamă, teama să nu fie găsită de celălalt.
Un pas greşit făcut de risipitor l-a adus pe patul de spital, fiind împuşcat în braţ; acesta dorind cu orice preţ să dea de Eva a pătruns pe teritoriul lui van Seele, iar un angajat al acestuia l-a aşteptat pe intrus cu un glonţ. Noua situaţie o aduce pe Eva din nou lângă fugar, zi de zi îl vizita la spital, îşi făcea griji pentru el, se interesa de starea lui la doctori, îi aducea mâncare, haine şi alte lucruri necesare, într-un cuvânt se comporta ca o femeie căreia îi pasă, o femeie grijulie şi iubitoare.
Cum braţul bărbatului nu putea fi reparat în ţară, Viena a rămas singura speranţă a celor doi. Drumul, spitalizarea, plus celelalte cheltuieli cereau foarte mulţi bani de care Eva nu dispunea momentan aşa că femeia i-a cerut ajutorul domnului von Seele care i-a şi întins mâna de care avea nevoie şi astfel drumul la Viena a avut loc.
Eva vânduse apartamentul, în favoarea unei garsoniere în piaţa Kogălniceanu, împinsă fiind de lipsa banilor şi a cheltuielilor mult prea mari.
Partea a patra: Partea a patra a romanului de faţă debutează cu încercarea eroinei de a-şi croi un drum în viaţă şi a obţine un loc de muncă. Îşi dorea să-şi facă un rost, să nu mai depindă de nimeni. A obţinut mai întâi un certificat de calificare în postul de secretară, lucrând ba la un birou de copiat acte, ba la biroul unui depozit de lemne.
Întâmplarea face ca von Seele să fie cel care-i oferă, printr-un prieten, un loc de muncă serios Evei, după ce a avut câteva încercări eşuate. Toate încercările Evei de a-şi găsi un loc de muncă au dus-o la cosmetică, o meserie bănoasă şi fără şef.
O plimbare cu bicicleta într-o primăvară frumoasă i-l scoate în cale pe Luchi, băiatul de pe dig, care acum avea douăzeci de ani, iar în toamnă urma să fie student.
Relaţia dintre Eva, mama şi sora sa, se păstra doar printr-o scrisoare trimisă într-o situaţie extremă, la bucurie ori la necaz. Ele nu se mai văzuseră de şapte ani, timp în care Getta se măritase, adusese pe lume doi copii şi chiar devenise văduvă, Maiorul murind ca un erou pe front. Cu toate acestea, Getta îşi croise un drum în viaţă, în timp ce Eva era tot singură, fără bărbat şi fără casă.
După o altă lungă absenţă, pe o ploaie, el, risipitorul, pătrunde în casa Evei; a umblat mult căci în urmă cu patru luni îi murise mama. Timpul nu a schimbat nimic în sentimentele celor doi: el a venit ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, iar ea l-a primit cu braţele deschise ca de fiecare dată.
Nenorocirile războiului s-au năpustit peste Bucureşti. Mulţi oameni au murit, la fel şi multe locuinţe au fost rase de pe faţa pământului. Ce s-a întâmplat cu von Seele, Luchi şi Secătura rămâne să descoperiţi singuri, citind romanul „Fiul risipitor” de Radu Tudoran, o lectură savuroasă. Aceasta curge cu o mare lejeritate şi ne dezvăluie o iubire fără margini.