Titlul: Povești
Autor: Frații Grimm
Editura: Cartex
Număr de pagini: 160
Ani de-a rândul un soldat a luptat cu prețul vieții sale în armata împăratului. Dar cum tocmai se termina una dintre bătălii, iar starea omului nostru era foarte nefavorabilă, împăratul i-a spus fără pic de suflet că poate să se retragă pentru a merge la casa lui. Uimit, soldatul nu a ripostat ci a luat drumul la picior fără o destinaţie anume. La lăsarea întunericului, bărbatul a observat că drumul îl dusese în mijlocul unei păduri dese.
Printre siluetele pomilor, o luminiță se zărea așa că soldatul și-a adunat ultimele forțe și a mers spre țintă, ajungând astfel la casa unei vrăjitoare. Musafirul se rugă de gazdă să-l adăpostească peste noapte și să-i ofere ceva de mâncare. Femeia a fost de acord însă în schimb aștepta de la bărbat să-i sape grădina a doua zi. Omul nu a mai stat pe gânduri și a acceptat târgul. A doua zi, ținându-se de cuvânt. Bărbatul s-a pus pe treabă însă nu a fost cu putință să-și termine munca într-o singură zi așa că bătrânica a fost de acord să-și termine treaba și în ziua următoare, dar cu condiția să-i mai aducă și-un car de lemne. Și cu noua condiție soldatul a fost de acord.
Deși a muncit a doua zi până la lăsarea serii tot nu a reușit să-și îndeplinească toate sarcinile conform promisiunii. A terminat de săpat grădina, însă nu a putut aduce lemnele. Așa că femeia i-a spus să mai rămână o noapte care-l va costa să scoată din puțul femeii aflat în spatele casei, pe jumătate secat, lumina care nu se stinge niciodată.
În ziua următoare baba i-a arătat soldatului puțul și l-a coborât într-un coșuleț. În urma căutărilor sale, bărbatul a descoperit luminița și imediat i-a făcut semn femeii să-l tragă afară. Citindu-i gândurile, bărbatul i-a spus vrăjitoarei că-i va da luminița de îndată ce va fi cu picioarele pe pământ. Auzind una ca asta, baba s-a supărat foc și a dat drumul frânghiei, iar soldatul a căzut înapoi în puț, fiind înconjurat de noroi umed și rece.
Singurel și gânditor omul a băgat mâna în buzunar și a dat peste pipa lui umplută pe jumătate cu tutun. Imediat a și aprins-o ajutat de lumina din puț, pufăind-o satisfăcut. Când se aștepta mai puțin, un omuleț negricios și-a făcut apariția, așteptând o poruncă de la stăpânul său. Prima dorință a soldatului a fost să iasă din puț așa că omulețul l-a condus pe un drum subpământean acolo unde vrăjitoarea își ascunsese toate bogățiile. Văzându-le bărbatul a luat câteva, suficient cât să le poată căra. Ajuns din nou pe pământ, soldatul îi mai porunci omulețului să o lege pe vrăjitoarea cea rea şi să o dea pe mâna judecătorilor pentru a-și primi pedeapsa bine meritată. După ce și-a îndeplinit toate misiunile, omulețul s-a retras nu înainte de a-i reaminti stăpânului său să-i ceară ajutorul, ori de câte ori va avea nevoie, printr-un semn simplu: să-și aprindă pipa cu lumina albastră.
Rămas din nou singur, ostașul s-a îndreptat spre han unde a cerut să fie cazat în cea mai bună cameră și să i se ofere cele mai frumoase haine, după care l-a chemat pe omuleț pentru o nouă misiune: și-o dorea pe fata împăratului pentru care luptate atâția ani în război, iar pentru asta, omulețul urma să o fure la miezul nopții. Această răpire aducea după sine și o pedeapsă pe măsură, în cazul în care se afla că soldatul se ascundea în spatele acestui plan.
Să nu credeți că și-o dorea ca iubită, nici pe departe. În planurile băiatului se ascundea dorința de răzbunare, deci pe copilă urma să o facă servitoarea sa.
La miezul nopții noua dorință a soldatului a fost îndeplinită și, de îndată, acesta i-a ordonat fetei să curețe camera, să spele podelele și chiar să-i lustruiască cizmele. Până la primul cântat al cocoșilor, domnița l-a slujit pe soldat fără să comenteze, după care a fost luată de omuleț și dusă din nou la palat.
În ziua următoare fata s-a dus la tatăl ei, povestindu-i că a avut un vis tare ciudat. Ceea ce credea copila că a fost doar un vis, era adevărul adevărat, o realitate cruntă izvorâtă dintr-o răzbunare nedreaptă. Cu o urmă de îndoială și cu alta de crezare, împăratul o sfătui pe fata sa să-și umple buzunarele cu mazăre, și chiar să-și facă o gaură în ele ca atunci când va fi iar răpită, mazărea să se împrăștie indicând drumul spre răpitor. Planul celor doi a fost ascultat de omuleț.
În noaptea următoare, omulețul a avut grijă să o poarte pe domniță pe toate străzile astfel încât mazărea să-i ducă în eroare pe oamenii de la palat.
Văzând că planul cu mazărea a dat greș, împăratul i-a ordonat fetei sale să doarmă încălțată, urmând ca un pantof de-al ei să fie lăsat în casa hoțului, iar acesta să fie indiciul ce-l va duce pe împărat la bărbatul ce-i fură fiica seară de seară.
De această dată, copila a jucat cartea norocoasă. Când soldatul nu a fost atent, acesta a aruncat un pantof sub patul bărbatului, iar a doua zi, încălțămintea fetei a fost găsită în camera ostașului și imediat după, și urma acestuia a fost luată. Soldatul a fost prins și aruncat în pușcărie.
Ajuns după gratii, bărbatul a constatat că uitase lumina albastră așa că l-a rugat pe un prieten să-i aducă trăistuța cu obiecte personale.
În ziua în care acesta a fost condamnat la moarte, soldatul i-a cerut îndurare împăratului, numai pentru câteva clipe, cât poate să-și fumeze pipa. Atunci, a aprins-o și imediat a apărut omulețul, care, la rugămințile stăpânului, s-a apucat să-i ciomăgească pe cei ce doreau să-l omoare. Văzând una ca asta, împăratul a cerut îndurare. Soldatul a acceptat cu condiția de a-i fi dată fiica de împărat și jumătate de împărăție.
Povestea de azi „Lumina albastră” de Frații Grimm se axează pe tema răzbunării și a iubirii, care va învinge întotdeauna. Vă doresc o viață frumoasă, fără gânduri întunecate, numai cu soare, bucurii și povești minunate.
