Titlu: Mic dejun la Tiffany
Autor: Truman Capote
Editura: Polirom
An apariţie: 2011
Număr de pagini: 192
Un scriitor, personajul narator din romanul publicat în anul 1958, „Mic dejun la Tiffany” de Truman Capote, este contactat de un vechi prieten, Joe Bell pentru a i se arăta fotografiile cu o sculptură ce înfăţişa chipul lui Holly Golightly. Pe cartea de vizită a domnişoarei Holly era menţionat într-un colţ jos cuvântul „Călătoare”; deci, să înţelegem că posesoarea nu avea un loc stabil, ci se plimba dintr-un loc în altul, dintr-o locaţie în alta?
Domnişoara Holly nu umbla niciodată fără ochelarii de soare, era mereu bine îmbrăcată deşi hainele erau simple, se putea compara cu uşurinţă cu un fotomodel sau cu o tânără actriţă. Timpul nu-i permitea însă să se ocupe nici de una, nici de alta. Avea un pisoi roşu tigrat şi îi plăcea să cânte la chitară.
Naratorul a primit o scrisoare de la o revistă universitară căreia îi trimisese o poveste şi care o acceptase pentru publicare. Această veste minunată nu putea fi păstrată în secret aşa că naratorul a mers la uşa lui Holly pentru a i-o împărtăşi.
Holly recunoaşte că a furat în copilărie, iar acum o mai face din când în când. Chiar şi cu naratorul nostru săvârşeşte o asemenea faptă ilegală: intrând amândoi într-un magazin, tânăra ia o mască şi şi-o pune pe faţă, apoi mai fură una şi i-o pune naratorului pe chip, după care ies din magazinul cu măşti de Halloween şi se pun pe fugă câteva străzi.
În Ajunul Crăciunului, Holly şi Mag l-au invitat pe scriitor la o petrecere, dar l-au rugat şi să îi ajute la împodobirea bradului. La final, Holly i-a oferit naratorului un super cadou, o colivie, în timp ce bărbatul i-a dat o medalie cu sfântul Cristofor.
Prietenia dintre Holly şi scriitor a cunoscut şi momente extreme atunci când cei doi nu-şi mai vorbeau: Când ne întâlneam pe scări, îmi ţineam privirea aţintită în jos. Dacă intra în barul lui Joe Bell, ieşeam pe uşă.
Adevărata identitate a lui Holly era alta, una total paralelă cu imaginea pe care o lăsa: se numea Lulamae Barnes şi era căsătorită cu un domn ce avea patru copii, deci era mama vitregă a patru suflete fără apărare din Texas.
Viaţa eroinei noastre a luat o altă întorsătură, una dureroasă şi plină de evenimente neplăcute: fratele ei, Fred, a încetat din viaţă, a fost acuzată de trafic de droguri, iar colac peste pupăză, a pierdut o sarcină în timp ce omul cu care urma să se căsătorească a părăsit-o. Cu toate acestea, Holly are puterea de a merge mai departe, de a pleca în Rio pentru a-şi reface viaţa.
Romanul „Mic dejun la Tiffany” a fost ecranizat în anul 1961, cu Audrey Hepburn în rolul principal.
Opera de faţă pe cât de uşor se citeşte, pe atât de interesantă şi captivantă este. Viaţa eroinei Holly, o fată de la țară transformată într-o fată new-yorkeză de societate, este zbuciumată, ţinând cititorul cu sufletul la gură pe tot parcursul lecturii. Interesant este că scriitorul anonim, adică naratorul, este numit de Holly „Fred” după fratele ei mai mare. Această asociere dintre un membru al familiei şi un necunoscut mă duce cu gândul la faptul că tânăra vede în scriitor un prieten, un om pe care se poate baza indiferent de situaţie, şi chiar aşa este căci tânăra îi povesteşte acestuia episoade din viaţa sa privată. Acestea fiind spuse, vă recomand cu mare drag cartea de faţă, fiind o lectură perfectă pentru zilele arămii de toamnă!