Treizeci de ani de căsătorie
Wilson Lewis şi Jane sunt căsătoriţi de treizeci de ani şi au trei copii împreună. Această familie pare una normală, în care soţul este avocat, asigurând membrilor familiei sale un trai decent, în timp ce doamna Jane a predat cândva la o şcoală, însă în cea mai mare parte s-a ocupat de casă şi de creşterea odraslelor. Cei doi au o casă cochetă, două maşini şi merg regulat la slujbele din biserică. La cincizeci şi şase de ani, sunt cu trei ani mai în vârstă decât soţia mea. Anna, Joseph şi Leslie sunt fructele iubirii dintre cei doi soţi, protagoniştii poveştii de azi.
La prima vedere, eroii par să ducă o viaţă normală, cu bune şi cu rele, însă citind mai atent, ne atrag atenţia anumite detalii care fac diferenţa; cei doi soţi se trezesc la ore diferite, îşi petrec majoritatea timpului în locuri diferite sau le rezervă tabieturilor proprii, în timp ce discuţiile serioase dintre cei doi sunt tot mai rare. Colac peste pupăză, bărbatul a uitat de aniversarea lor de douăzeci şi nouă de ani de căsătorie, lucru care a supărat-o extrem de mult pe consoarta sa.
Jane este fiica lui Noah şi a lui Allie, protagoniştii volumului Jurnalul unei iubiri, prezentat zilele trecute. Opera de faţă ne prezintă un Noah mai bătrân, având optzeci şi şapte de ani şi mult mai singur, căci jumătatea sa se stinsese cu cinci ani în urmă. Neştiind încotro s-o mai apuce, Wilson a decis să meargă în vizită la azil, la socrul său, pentru a discuta cu aceasta despre răceala dintre el şi soţia sa.
Anul acesta, în ziua aniversării celor treizeci de ani de căsătorie, Anna, fiica cuplului, doreşte să-şi unească destinul cu alesul inimii sale, cu Keith. Acest nou eveniment încurcă puţin planurile tatălui său, lui Wilson deoarece bărbatul are în plan să-şi surprindă soţia, printr-un gest de neuitat, compensând astfel faptul că anul trecut a uitat de aniversarea lor.
Eroul nostru este darnic cu cititorii săi, oferindu-le pasaje generoase şi descrieri ample despre începuturile relaţiei sale cu Jane. Aceste amintiri sunt ca o hrană sufletească pentru Wilson, ajutându-l să înţeleagă ce ar trebui să facă pentru a ajunge din nou la inima soţiei sale.
Nunta – o cale de apropiere
Nunta fiicei eroilor noştri i-a apropiat pe cei doi. Și-au împărţit sarcinile, iar seara, bărbatul se ocupa de pregătirea cinei, surprinzându-şi jumătatea într-un mod plăcut şi gustos. Au fost şi seri în care ce doi au ieşit la plimbare şi chiar au rememorat împreună amintirile tinereţii lor.
Un semn divin sau doar o pasăre?
La o lună după moartea lui Allie, Noah a descoperit o lebădă pe heleşteul din curtea azilului. De atunci, bărbatul, zi de zi, mergea pe malul apei pentru a hrăni pasărea, pentru a vorbi cu acesta, creând astfel o prietenie aparte între un om şi o pasăre. Deşi copiii bătrânului nu văd această relaţie cu ochi buni, Noah nu renunţă la ea deoarece crede că ea, lebăda, este chiar Allie, găsind astfel o nouă modalitate de a se întoarce la el, aşa cum i-a promis înainte de a pleca spre cer.
Înainte cu câteva zile de nunta nepoatei sale, Noah a căzut, împiedicându-se de o rădăcină, ajungând pe patul de spital. Fiind departe de heleşteu şi de lebăda sa, bătrânelul l-a rugat pe Wilson să meargă la azil şi să-i hrănească prietena necuvântătoare.
În săptămâna pregătirilor pentru nunta fiicei lor, Wilson s-a gândit mai mult la soţia sa, în comparaţie cu ultima perioadă. A râs la glumele ei, a ajutat-o în organizarea petrecerii, a ascultat-o cu interes, a alinat-o când a plâns şi i-a arătat afecţiunea pe care o merita şi de care avea atâta nevoie. Cu alte cuvinte, a redevenit omul de care Jane s-a îndrăgostit şi de care are atâta nevoie.
Surprize, surprize
Pentru aniversarea celor treizeci de ani de căsătorie, Wilson a pregătit o mega surpriză soţiei sale, ocupându-se personal de toate detaliile, de la cadouri precum rochie, pantofi, loţiuni de corp şi până la superba limuzină ce-i va aduce consoarta până la casa lui Noah, locul perfect unde cei doi soţi vor cina. Cele două cadouri de suflet primite de Jane au fost un album cu fotografii vechi cu cei doi, dar şi cu copiii lor, plus o scrisoare sinceră, avându-l ca expeditor pe soţul femeii.
Nunta mult aşteptată a avut loc la conacul bătrânului Noah, însă mirii au fost alţii, ale căror nume nu vi le voi dezvălui, lăsându-vă în suspans şi determinându-vă să citiţi opera de faţă. La acest eveniment special şi-a făcut apariţia şi lebăda de la azil, concluzionând astfel ipoteză că sufletul decedatei Allie s-a reîncarnat în această pasăre graţioasă, fiind alături de Noah şi bucurându-se împreună cu acesta de frumuseţile vieţii şi de momentele speciale din familia lor.
Jurnalul unei iubiri vs. Nunta
Deşi ambele opere au la bază iubirea, acest sentiment viu ne este prezentat sub două forme diferite; dacă în Jurnalul unei iubiri descoperim o iubire veşnică, ce se găseşte doar în poveşti şi doar câteva persoane au norocul s-o simtă şi s-o trăiască în viaţa reală, în cel de-al doilea volum, ne este prezentată o iubire comună, ce are parte atât de momente bune cât şi de momente mai puţin plăcute. Noah este tipul de bărbat mai romantic, ce-şi sărută zi de zi soţia, o ia în braţe, o strânge de mână, oferindu-i astfel afecţiunea sa, îi citeşte şi o invită la dans ori de câte ori acesta simte nevoie, indiferent dacă ringul lor de dans este bucătăria, în timp ce Wilson înfăţişează bărbatul modern, cel care este ocupat până peste cap cu munca, asigurând astfel un trai bun familiei sale. Uneori uită de aniversarea lor, uită să-şi surprindă soţia prin diferite gesturi mici, însă odată ce răceala s-a aşezat între parteneri, este disperat şi capabil să facă orice pentru a-şi salva căsnicia. Ar mai fi multe de spus, însă mă opresc aici, oferindu-vă şansa de a citi ambele opere pentru a trage singuri propriile concluzii. Nicholas Sparks este un scriitor ce merită citit căci operele sale atrag cititorul prin frumuseţea exprimărilor şi a descrierilor savuroase.
Click pe Jurnalul unei iubiri pentru a citi recenzia.
