Titlul: O viață și încă o zi

Autor: Alexandru-Mihail Gulie

Editura: Bookzone

Număr pagini: 272

An apariție: 2017

Arta de a trăi

mulţi oameni mor fără a fi trăit vreo clipă în viaţa lor. Dacă respiri, mănânci şi dormi nu înseamnă că trăieşti. Exişti. Dar a exista şi a trăi sunt două lucruri total diferite.

Drama din spatele unor povești de dragoste fabuloase

Primul volum al seriei O viaţă şi încă o zi de  Alexandru-Mihail Gulie debutează cu prezentarea lui Abel; acesta trăieşte în Alaska, fiind scriitor de meserie: Era un scriitor profund, apreciat de criticii de specialitate, lucru mai puţin întâlnit în aceste zile. Era adorat la scară largă de către public, cărţile sale prinzând mereu aripi până pe primul loc în topurile de vânzări, instalându-se acolo pentru o bună bucată de vreme. Scria simplu, iar cel mai important, ascunsă la vedere, scrisă printre rândurile emoţionate ale romanelor, i se regăsea drama. Durerea. Drama personală pe care fiecare cititor i-o resimţea prin scrierile sale. Nu erau romane obscure, ci din contră, pline de speranţă, iubire şi frumuseţe. Se simţea însă în ele nevoia autorului de a atinge aceste sentimente despre care vorbea. Îşi punea sufletul pe hârtie şi fiecare cititor se hrănea din drama sa personală, ascunsă în poveşti de dragoste fabuloase.

Accidentul

Soţii Tim şi Julia Web se întorceau de la nunta fiului lor cu o falcă în cer şi cu una în pământ deoarece soacra mare, spre finalul petrecerii s-a luat la ceartă cu nora sa. Conflictul dintre cele două femei l-a determinat pe mire să-şi alunge părinţii de la nuntă pentru a păstra în continuare o atmosferă paşnică printre invitaţi. După acest episod, Tim se gândea serios să-şi pună capăt zilelor, iar un accident produs pe autostradă a fost prilejul potrivit pentru a opri maşina şi a lua o gură de aer proaspăt pentru a-şi limpezi gândurile.

În maşina grav avariată se afla Abel. Cu ultimele puteri, bărbatul grav rănit l-a rugat pe Tim să-i ceară lui Carmen Cigny iertare în locul lui. Cu ultimele puteri îi mai cerea vieţii doar o zi ca să poată realiza ceea ce nu făcuse până atunci, însă regretele erau mult prea mici în faţa morţii care este cea mai hotărâtă etapă a vieţii. Sub ochii lui Tim, scriitorul lupta ca să nu-şi dea ultima suflare, ţinând la piept manuscrisul pe care dorea să i-l arate cuiva, dar nu a mai apucat.

 În paralel, naratorul ne prezintă soarta lui Sarah, o femeie greu încercată de soartă. Cancerul i-a umbrit frumuseţea, dar i-a întărit bucuria pe care o trăia ori de câte ori deschidea ochii într-o nouă zi.

Test de temperament

Situaţia accidentului ne aduce în prim plan două tipuri de oameni: pe de-o parte pe unii care vor să-i ajute pe cei din jur şi se pot bucura de reuşita unui apropiat, cum este cazul lui Tim şi al poliţistului David, iar pe de altă parte, ne sunt prezentate două temperamente reci care nu sunt impresionate de nimic şi de nimeni, chiar şi în faţa durerii unui om aceştia rămân stană de piatră cum este cazul Juliei şi al poliţistului Joe.

Manuscrisul pentru Sarah

David şi Tim au aflat adresa lui Abel. De cum au ştiut acest detaliu, cei doi bărbaţi au pornit întra-colo hotărâţi să dea de vreun membru al familiei bărbatului grav accidentat. O vecină de-a scriitorului le-a mărturisit musafirilor că Abel deţinea manuscrisul pentru Sarah, deci femeia de la care bărbatul dorea iertare se numea Sarah şi nu Carmen Cigny. Cu aceste informaţii la purtător, mesagerii scriitorului au revenit la locul accidentului în căutarea vestitelor foi pe care le-au descoperit însă nu în întregime. Următorul pas pe care Tim şi David îl aveau de făcut era să citească manuscrisul şi să afle cine era Sarah.

Din cauza serviciului tatălui său, Abel era nevoit să se mute dintr-un oraş în altul fără a avea ocazia să-şi facă un prieten stabil. Băiatul îşi ocupa timpul citind şi imaginându-şi diferite scenarii. Soarta l-a adus, în jurul vârstei de optsprezece ani, în Alaska, acolo unde l-a cunoscut pe Jay şi care i-a devenit prieten. Cei doi tineri mergeau împreună la şcoală ori luam masa împreună. Mutarea în acest ţinut rece i-a adus-o în viaţă pe Sarah, fata frumoasă pe care nu o va putea uita niciodată, chipul angelic al tinerei transformându-se într-un tatuaj imprimat pe sufletul şi în mintea viitorului scriitor.

După ce au finalizat de citit manuscrisul, Tim şi-a dat seama că-l cunoscuse pe James Collins, tatăl lui Abel, în timp ce David era convins că femeia din copilăria scriitorului era Sarah, mama lui Sophie, fata de care era îndrăgostit.

Abel a crezut în prietenia cu Jay; pentru el prietenia era sfântă, iar sfaturile primite de la amicul său erau literă de lege fără a-şi sa seama că Jay nu juca corect, acesta avea doar un ţel şi anume să-l îndepărteze cu orice preţ de Sarah, fapt pe care l-a reuşit.

Viaţa şi moartea lui Abel îl învăţaseră în puţin timp cufundat în povestea lui că niciodată nu trebuie să te laşi înfrânt, nici măcar atunci când cel mai mare duşman al tău şi cel mai înverşunat eşti chiar tu. Mai tragem o concluzie pe care trebuie să o reţinem şi anume că destinul are ultima carte în mânecă şi aceea întotdeauna va fi un as.

Dincolo de moarte

Data de 25 septembrie are o semnificaţie aparte pentru personajele noastre, semnificaţie pe care doar destinul o putea îmbrăca în haine diferite cu nuanţe aparte. Pe 25 septembrie, chiar ziua în care credea că am părăsit-o, ne-am reîntâlnit. Nu în această viaţă… nu… căci în timpul nostru pe acest pământ, ne-am regăsit dintre atâtea suflete, dar ura, naivitatea şi trufia propriilor gânduri ne-au strivit dragostea sub greutatea lor. În această viaţă am pierdut-o. În viaţa următoare, va fi a mea.

Sensibilitatea şi frumuseţea acestei cărţi nu pot fi descrise în cuvinte, doar lecturând această operă splendidă, din toate punctele de vedere, îi poţi simţi adevărata valoare care te va cuceri. O lectură de nota 10 scrisă într-un stil aparte, unic. În curând, vom prezenta pe blog şi continuarea acestei serii, volumul II. Pe curând!