Titlu: Muzicanţii din Bremen
Autor: Fraţii Grimm
Editura: Grupul Editorial Art
An apariţie: 2019
Număr de pagini: 36
Un măgar ajuns la capătul puterilor şi în pragul bătrâneţii, simte că stăpânul vrea să scape de dânsul, aşa că fuge de acasă, în lumea mare, hotărât să se facă cântăreţ în Bremen. În drum spre îndeplinirea marelui vis, drumeţului îi iese în cale, un câine de vânătoare, tot bătrân, iar la rugăminţile măgarului cei doi devin tovarăşi de drum spre Bremen, unde urmau să devină cântăreţi. Celor doi li s-au mai alăturat o pisică, apoi un cocoş şi astfel s-au făcut patru călători din doi şi toţi aveau în comun aceeaşi soartă şi aceeaşi dorinţă.
Într-o pădure, drumeţii au făcut popas peste noapte. Un copac le-a fost adăpost celor patru: câinele şi măgarul s-au cuibărit la baza copacului, pisica s-a căţărat pe crengi acestuia, iar cocoşul s-a cocoțat în vârf.
Bucurându-se de poziția lui privilegiată, acesta din urmă zăreşte prin desişul pădurii o luminiţă. Cu toţii pornesc în direcția indicată de cocoș. Au mers ce au mers și au ajuns la o casă puternic luminată şi din care răsunau o mulţime de voci. Pe mese erau bucate alese, iar foamea drumeţilor le dă ghes să pună la cale un plan, să scape de ceata de hoţi din casă. Se gândeau bine muzicanții noștri. La urma urmei, dacă planul reușea se făceau stăpâni peste casă și masa plină de bucate.
Au stat şi s-au gândit, iar în urma unui consiliu, călătorii au decis să inventeze o sperietoare cu ajutorul căreia să alunge hoţii din casă: măgarul şi-a pus copitele din faţă pe pervaz, câinele i s-a urcat în cârcă, pisica s-a urcat pe câine, iar cocoşul s-a urcat pe capul pisicii. La un semn, toţi au început să cânte pe limba fiecăruia. Gălăgia produsă de aceştia a avut forţa necesară de a sparge geamurile casei, iar hoţii au luat-o la fugă, fără să se mai uite-n spate. Victorioși, camarazii au pătruns în casă, au mâncat, după care au tras un pui de somn, cu lumina stinsă.
La puţin timp, hoţii s-au întors, crezând că spiritele rele le-au părăsit locuinţa. Unul dintre ei şi-a făcut curaj şi a pătruns înăuntru, dar pisica l-a zgâriat, câinele l-a muşcat de picior, măgarul l-a lovit, iar cocoşul speriat a început să cânte.
Hoţul neştiind ce să mai facă, speriat şi rănit, se întoarse la stăpânul său, povestindu-i cele întâmplate. De atunci niciun hoţ nu a mai călcat pragul acelei case, iar cei patru drumeţi au trăit fericiţi şi lipsiţi de griji.
În concluzie, bătrâneii din poveste s-au dovedit plini de resurse și foarte hotărâți să facă la pensie ceea ce n-au putut, din lipsă de timp, ca muncitori conștiincioși, toată viața, aviz celor care ignoră sau disprețuiesc potențialul vârstei a treia. Ca să nu mai vorbim de solidaritatea dintre ei – un scop comun puternic a făcut ca patru personaje aparent incompatibile să lucreze în echipă și să obțină ceea ce fiecare coechipier își dorea: să-și împlinească visul de a se dedica fără constrângeri unei pasiuni (muzica).
Cum vă spuneam, râzi cu poftă, dar neapărat, după ce trece gluma, te mobilizezi să pui și în practică recomandarea din subtext.
Mai puteți citi, de aceeași autori – Frații Grimm – și recenziile la Hänsel și Gretel și Albă ca Zăpada.