Cu Denise Robins ne-am mai întâlnit o dată, cu ajutorul recenziei „O altă dragoste”, poveste pe care o puteţi desluşi citindu-i recenzia pe blog. Acum, păstrăm scriitoarea, dar schimbăm personajele, într-un cuvânt povestea, şi pătrundem în inima romanului „Sărbătoarea s-a sfârşit”.
Cartea de azi, deşi are un final terifiant, mesajul este cert: dragostea adevărată nu moare niciodată. Nici anii, distanţa sau orgoliile nu o pot stinge, căci iubirea este cel mai curat şi viu sentiment de pe pământ.
Stephen Best este un tânăr talentat la pictură, care o duce greu cu banii, însă acest obstacol nu-l împiedică, ci îl determină să meargă mai departe, să viseze deci să muncească făcând ilustraţii, coperte de carte, portrete, ca să aibă asigurată ziua de mâine. Acesta slujise cinci ani în marină, pe timpul războiului, apoi fusese demobilizat, după ce suferise o rană la umăr care-l ţintuise o vreme pe patul unui spital. De atunci toată atenţia sa a fost îndreptată spre viaţa de artist după care tânjise mereu. Stephen avea imprimată în suflet flacăra geniului, flacără ce nu a fost stinsă nici chiar de război.
Verona Lang este o altă tânără talentată ce preferă acuarelele în locul uleiului. Slabă, ochi mari de căprioară, pomeţi proeminenţi, mâini frumoase şi elegante, deci condimentele necesare pentru a fi femeia ideală, femeia model atât pe placul lui Stephen cât şi a celorlalţi.
Stephen avea o slăbiciune pentru Verona; ori de câte ori avea ocazia o picta şi ăsta nu era un secret, că bărbatul chiar o plăcea, însă tânăra urma să înceapă o nouă viaţă alături de un alt bărbat, alături de Forbes Jefferton.
Mariajul tinerei cu ofiţerul Forbes pune punct dragostei acesteia pentru pictură şi de asemenea cercului său de prieteni.
Între eroina noastră şi talentatul pictor se înfiripase o iubire adevărată însă din motive materiale nu a putut fi transformată în ceva stabil. În viziunea lui Best, nevasta şi copiii, într-un cuvânt familia, i-ar fi răpit foarte mult timp şi totodată inspiraţia, aşa că sursa banilor s-ar afla sub un butoi cu pulbere.
Şi fără familie, acesta o duce greu cu banii, aşa că în viziunea lui cariera ocupă primul loc şi apoi nevasta şi pruncii; astfel, putea să le asigure ceva, un trai mai bun decât al său.
La scurt timp după căsătorie Verona a rămas singură acasă deoarece soţul său a fost nevoit să plece într-o misiune în Grecia. De cealaltă parte a poveştii, Stephen îl întâlneşte pe Van Orga şi se află la doar un pas de prima sa expoziţie, deci de succes.
Au trecut trei ani de când Verona şi Forbes şi-au unit destinele, trei ani în care multe s-au întâmplat: tânăra soţie avea momente în care regreta ca s-a măritat, iar gândul de a avea un prunc care să-i ocupe cea mai mare parte din timp şi din gând prindea contur cu fiecare zi care trecea. Verona a rămas însărcinată, însă a pierdut copilul. După această tragedie, o boală grea a răpus-o, boală ce a dus-o la un pas de moarte.
Reîntâlnirea celor doi foşti amorezi, Verona şi Best, s-a produs în locuinţa unui prieten, Noel. Verona era mult schimbată, mult mai slabă şi trasă la faţă, îmbătrânise mai mult decât trebuia. Acest moment a fost de ajuns ca să reaprindă flacăra iubirii dintre cei doi, flacără ce nu a putut fi stinsă nici de distanţă, nici de soţul tinerei sau de anii ce au trecut peste ei. Divorţul urma să fie următorul pas pentru a-şi recăpăta libertatea şi şansa de a fi pentru totdeauna cu bărbatul iubit, cu Stephen; acum, acesta era celebru deci putea să-i asigure traiul visat şi dragostea pe care, ani de-a rândul, a păstrat-o vie în suflet.
Acest moment magnific, care prevestea un nou început, a fost tulburat de… de ceva teribil, ceva pe care nu o să vi-l divulg, pentru a vă lăsa să vă bucuraţi de conţinutul cărţii.
O poveste de dragoste cu o încărcătură emoţională ce trece cu mult peste limitele romanului. Iar acesta poate mişca şi o stâncă; pe cât de simplu, pe atât de tulburător!
