Titlul: Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?
Autor: Horace McCoy
Editura: Humanitas
An apariţie: 2012
Număr pagini: 136
Plecarea lui Robert de la studiourile Paramount, i-o aduce în cale, pe Gloria; tânăra pierduse autobuzul, iar strigătul ei Hei! Hei! adresat mijlocului de transport în comun a fost receptat de Robert care s-a oprit în loc crezând că lui i se adresează tânăra necunoscută. Dintr-o pură întâmplare, începe prietenia celor doi actori lipsiţi de şanse.
Un maraton de dans, i-a unit pe cei doi actori, formând un cuplu şi aspirând la premiul cel mare, premiu ce putea fi câştigat numai după ce terminai de dansat cele 2500 de ore. Un concurs greu, la care s-au înscris o sută patruzeci şi patru de perechi, iar după prima săptămână şaizeci şi una de perechi au abandonat competiţia. Regulamentul impunea perechilor să danseze o oră şi cincizeci de minute după care aveau dreptul la o pauză de zece minute.
Arestarea lui Mario, unul dintre concurenţii maratonului şi expunerea ştirii în ziar a fost o binecuvântare, o publicitate gratuită pentru acest eveniment căci în vizorul multora a ajuns acest maraton şi cu toţii doreau să participe ca spectatori. Pe lângă ştirea din ziar, şi reclama făcută de Socks pe câteva posturi de radio a căzut la ţanc. Necazurile unuia au însemnat norocul altuia aşa că o ploaie de rezervări s-a pornit peste organizatori şi o dată cu rezervările au venit şi banii.
Timpul petrecut pe ringul de dans, le-a adus celor doi actori fără şanse un sponsor pe Berea dietetică Jonathan. Din partea acestora Gloria şi Robert au primit: Trei perechi de pantofi, trei perechi de pantaloni gri, de flanel, şi trei tricouri cu mânecă lungă, toate inscripţionate pe spate cu numele produsului la care făceam reclamă.
Organizatorii maratonului au mers mult prea departe, în viziunea mea, în clipa în care le-a propus concurenţilor o căsătorie de formă. Perechea nr. 71, formată din Vee Lovell şi Mary Hawley au acceptat târgul pentru o sumă frumuşică de bani şi în acelaşi timp pentru a oferi spectatorilor divertisment de calitate.
Liga Mamelor pentru Bunele moravuri s-a autosesizat, dorind cu orice preţ închiderea maratonului de dans bazându-se pe mai multe motive dintre care prezenţa puşcăriaşului şi a unei femei gravide în rândul concurenţilor.
Ceremonia de nuntă a perechii nr. 71 s-a terminat cu gloanţe şi sânge în loc de dans şi şampanie. Acest factor a accentuat decizia organizatorilor de a încheia definitiv maratonul.
Gloria, eroina operei de faţă este o persoană încercată de viaţă, ce a dus un trai greu încă din copilărie, trăind fără părinţi. În mintea acesteia s-a implementat gândul morţii, îşi doreşte să moară mai mult decât ar trăi. Starea morbidă a femeii se transmite şi celor din jur, exemplul fiind chiar Robert, care mărturiseşte: Uită-te la mine, spre exemplu. Înainte să te cunosc, nu concepeam că n-o să am succes în ce-mi propun. Nici măcar nu-mi trecea prin cap că s-ar putea să dau greş. Şi-uite acum… Pe lângă acest comportament îmbibat în amărăciune, Gloria are şi un vocabular vulgar, fără margini la care se adaugă faptul că nu ţine cont de interlocutor, spunând fără reţinere ce are în gând, ce gândeşte.
Finalul romanului de faţă este pe cât de misterios pe atât de neprevăzut; Gloria îl roagă pe Robert s-o ajute să părăsească această lume cu ajutorul unui glonţ în tâmplă. Robert s-a conformat, gândindu-se la copilăria sa şi la momentul în care bunicul său i-a luat viaţa calului Nellie cu ajutorul puştii căci animalul îşi rupsese piciorul şi astfel îi curma suferinţa.
În esenţă, romanul „Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?”, titlu provenit din ultima replică a lui Robert, replică cu care se încheie opera de faţă, este de nota zece plus, uşor de citit, dar cu o încărcătură emoţională fără margini. Mi-a plăcut enorm şi l-am citit cu o plăcere pe măsură, mai ales că se pare s-a bazat pe o experienţă de viaţă a scriitorului. Vi-l recomand!