Titlu: Cele mai frumoase povești de H.C. Andersen (conține Soldatul de plumb)
Autor: Hans Christian Andersen
Editura: Corint
An apariţie: 2015
Număr de pagini: 224
Soldatul de plumb al scriitorului danez Hans Christian Andersen are una dintre cele mai frumoase şi mai emoţionante poveşti pe care am citit-o.
O mică armată, douăzeci şi cinci de soldaţi de plumb, mândri nevoie mare, făcuţi dintr-o singură lingură veche (iată că şi pe vremuri oamenii refoloseau creativ obiectele uzate), au ajuns în casa unui băieţel, de ziua lui. Cutia în care au fost aşezaţi de cel care i-a fabricat a fost deschisă, iar primele cuvinte pe care le-au auzit au fost: Soldaţi de plumb!. Ele exprimau bucuria imensă a micuţului care a deschis cutia şi a dat cu ochiii de ei.
Fiecare soldat ţinea puşca în mână şi fruntea sus. Fiecare purta o uniformă roşie şi albastră, care îi venea impecabil. Unul dintre ei era puţin mai altfel. Meşterului nu i-a mai ajuns plumbul, iar soldatului deosebit îi lipsea un picior, deşi se ţinea la fel de drept şi mândru ca şi ceilalţi soldaţi.
Pe masa pe care erau înşiraţi soldaţii, din camera cu jucării, se afla şi un castel impunător. În uşa castelului soldatul zări o balerină din hârtie. Era îmbrăcată cu haine frumoase şi pe umeri avea o panglică subţire şi albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât faţa ei de mare.
Cel care confecţionase balerina încercase să reproducă şi mişcările de dans executate de o dansatoare. Aşa că braţele fetiţei erau ridicate. În sus de tot ţinea şi un picior. Soldatul nu vedea din depărtare acest amănunt şi a presupus că avea, ca el, numai un singur picior.
Îi căzu tare dragă fata care şedea într-un picior, în vârful degetelor şi cu braţele întinse. Şi-a pus în cap să îi atragă cumva atenţia. Seara târziu l-a ajutat şi muzica care răsuna dintr-o cutie muzicală. Soldatul rămăsese treaz. Nu îşi putea lua ochii de la fată. Erau singuri, celelalte jucării fiind toate la locul lor. Însă, când ceasul a bătut douăsprezece, dintr-o tabacheră ieşi un drăcuşor. Pus pe răutăţi acesta îl ameninţă pe eroul poveştii să-şi mute privirea de la drăgălaşa balerină, în caz contrar…
Chiar de a doua zi începuseră necazurile soldatului. Căzu de la etajul al treilea al clădirii în care locuiau copiii pe care îi făcea fericiţi. După o ploaie torenţială, a pornit cale lungă, într-o luntre de hârtie, pe apa care curgea prin şanţul de pe marginea străzii. A fost o călătorie lungă şi plină de pericole. A ajuns, în cele din urmă, în burta unui peşte. Peştele a fost pescuit şi a ajuns, la rândul lui, pe masa bucătăresei din casa băieţelului care îl primise pe soldat împreună cu fraţii lui, ceilalţi douăzeci şi patru de soldaţi de plumb, de ziua lui.
În tot acest timp soldatul cel viteaz suportase cu stoicism toate primejdiile. Gândul său rămânea la drăgălaşa lui dansatoare. Se gândea că, dacă ar fi fost lângă el, nu i-ar mai fi păsat de toate supărările.
Când a întâlnit-o din nou, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, soldatul s-a înduioşat, mai că ar fi început să plângă cu lacrimi de plumb, dar s-a gândit că un oştean nu trebuie să plângă.
Dar fericirea lui nu a durat prea mult. Nu se ştie din ce motiv băieţelul l-a azvârlit drept în sobă. Visul i s-a împlinit. Uşa camerei s-a deschis brusc, s-a făcut curent şi dansatoarea din hârtie a fost luată pe sus de vânt şi a zburat lângă el, în sobă. A luat foc şi s-a făcut scrum. Nu a mai durat mult şi soldatul s-a topit şi el. Dimineaţa din soldat nu mai rămăsese decât o inimioară de plumb, iar din fată decât steaua de pe broboadă, arsă şi neagră ca tăciunele.
Autorul aduce în discuţie prin simboluri diferite – inima şi steaua – dragostea şi aspectul strălucitor. La proba focului iubirii plumbul s-a transformat şi a luat forma unei inimi, pe când hârtia s-a prefăcut în scrum, iar strălucirea de altădată s-a înnegrit, s-a urâţit. Iubirea este durabilă, iar frumuseţea singură e trecătoare. Viaţa aduce de multe ori faţă în faţă aceste două însuşiri. Pare-se că soldatul s-a îndrăgostit de cine nu trebuia, dar orişicum iubirea sa sinceră, totală, l-a transformat cu totul.
