Titlul: Spioana
Autor: Paulo Coelho
Editura: Humanitas
Număr pagini: 200
An apariţie: 2016
Romanul „Spioana” de Paulo Coelho a văzut lumina tiparului în anul 2016, fiind cea mai recentă operă a scriitorului brazilian, dar nu şi ultima. Ţin să menţionez că această carte se bazează pe fapte reale, însă scriitorul şi-a făcut simţită intervenţia prin inventarea unor dialoguri, prin îmbinarea unor scene, schimbarea câtorva evenimente şi eliminarea a ceea ce a considerat irelevant pentru firul poveştii. Cu alte cuvinte, opera de faţă se bazează pe biografia Margarethei Zelle sau altfel spus Mata Hari.
Mata Hari a studiat la o şcoală privată, a învăţat dansul şi chiar a luat lecţii de echitaţie, toate datorită faptului că a crescut într-o familie înstărită; părinţii acesteia avuseseră un magazin de pălării şi pe lângă asta investiseră în petrol. După ce a fost acuzată că este o femeie uşoară, tatăl său a scris o carte în care îşi apăra fiica. Gestul bărbatului poate fi dovada vie că un părinte este în stare de orice doar pentru a-şi proteja odrasla sau poate doar imaginea.
Margaretha Zelle era adevăratul său nume, provenit de la o actriţă faimoasă şi respectabilă şi purtat de nenumărate alte fete, fapt ce a determinat-o pe posesoare să-l deteste.
Bărbaţii din viaţa sa i-au oferit bijuterii şi un loc bun în societate. Nu era de mirare căci era încă din adolescenţă de o frumuseţe răpitoare. La şaisprezece ani a fost violată de directorul şcolii; acesta avea să fie însă singurul bărbat din viaţa sa care nu i-a oferit momente de bucurie, dar, probabil, comportamentul lui a fost hotărâtor pentru devenirea tinerei.
Un anunţ într-un ziar cu privire la un ofiţer din armata olandeză, Rudolf MacLeod ce-şi căuta o tânără logodnă, o determină pe eroina noastră să-i scrie respectivului. După trei luni de la acel anunţ, cei doi s-au căsătorit, între parteneri fiind o diferenţă de douăzeci şi unu de ani.
Căsătoria nu a fost pentru Mata Hari un paradis, ci mai degrabă un coşmar. A adus pe lume o fetiţă, apoi un băieţel care s-a stins din viaţa repede, fiind omorât de o slujnică.
Banul a ajutat-o pe cea numită Mata Hari să fie invidiată de femei, dorită de bărbaţi şi comentată de toate ziarele vremii.
Printre cei ce asistau la faimoasele spectacole ale acesteia se numărau compozitori precum Puccini şi Massenet, ambasadori, magnaţi şi mulţi alţii cu ranguri înalte în societate. Această faimoasă dansatoare a avut ocazia de a-l cunoaşte personal pe Pablo Picasso.
A dat Franţa pe Berlin în speranţa unui trai mai bun şi a unei vieţi pe măsură, aici urmând să ţină spectacole de dans pentru înalta societate. Şederea Matei în noua destinaţie a fost tulburată de primele semne ale războiului (Primul Război Mondial) aşa că fără a mai sta la discuţii şi-a luat bilet de tren spre Amsterdam.
Greutăţile financiare au determinat-o pe eroina noastră să accepte să facă parte din serviciul german de spionaj, iar numele său de cod era H21. Mata Hari nu se încadra în tiparul clasic al spionilor, adică să fie discretă şi invizibilă; aceasta era chiar opusul, adică faimoasă şi cunoscută de mii de oameni.
În data de 13 februarie, Mata Hari a fost arestată şi dusă în închisoarea Saint-Lazare. A fost condamnată la moarte, găsindu-şi sfârşitul între gloanţele plutonului de execuţie.
Corpul lui Mata Hari a fost îngropat într-un loc oarecare, niciodată descoperit. Potrivit obiceiurilor timpului, capul i-a fost tăiat şi încredinţat reprezentanţilor guvernului. Mulţi ani a rămas în păstrare La Muzeul de Anatomie, pe Rue des Saints-Pères, la Paris, până când, nu se ştie exact la ce dată, a dispărut din instituţie. Responsabilii i-au descoperit lipsa în anul 2000, deşi se crede că a fost furat cu mult timp înainte.
Încă o dată scriitorul Paulo Coelho m-a surprins plăcut cu această operă, declarându-mă pentru a o suta oară fana lui. Pe blogul nostru mai puteţi citi şi ale recenzii ale operelor semnate de scriitorul brazilian.
Manualul războinicului luminilor
Învingătorul este întotdeauna singur
Veronika se hotărăşte să moară