Titlul: Te iubesc pe nevăzute
Autor: Alina Ilioi
Editura: Bookzone
Număr pagini: 140
An apariție: 2016
Încă de la primele pagini citite din opera Te iubesc pe nevăzute de Alina Ilioi, i-am acordat o bilă albă naratoarei deoarece aceasta a decis să-i zică verde în faţă lui Eduard, ceea ce simte şi ceea ce îşi doreşte de la viaţa sa.
Gestul tinerei ne demonstrează că protagonista era hotărâtă şi decisă să nu-l ţină pe băiat în preajma sa, dându-i speranţe nefondate. Cunoscând adevărul şi gândurile fetei, Eduard putea decide dacă o mai aştepta sau putea să se uite mai bine în jur, în căutarea sufletului pereche.
Anul 2013 a prins-o pe naratoare în Franţa, acolo unde a petrecut Crăciunul, dar şi Revelionul. Departe de ţară, tânăra a avut destul timp pentru ea şi pentru sufletul său. În această perioadă, „necunoscutul” pe nume Alex i-a dat un nou mesaj pe Facebook, curios fiind de evenimentele importante petrecute de tânără în Franţa. Alex poate fi privit ca un dar divin primit de protagonistă cu ocazia Crăciunului. Alături de acesta, tânăra va cunoaşte toate feţele iubirii virtuale: Suntem doi naivi care s-au gândit că, cumva, Universul va conspira să-i aducă împreună, la un moment dar. Poate că ne-ar fi adus, dacă am fi avut răbdare. Dacă tu nu te-ai fi grăbit să fugi, speriat de ceea ce simţi. Dacă eu aş fi fost mai înţeleaptă. Sau poate că dacă te-aş fi presat, sau dacă aş fi jucat şi eu jocuri, ca celelalte femei, poate că atunci altul ar fi fost rezultatul. Dar tu ştii că eu nu sunt femeia jocurilor. Femeia care să intre în alte roluri pentru a obţine ceea ce vrea. Ştii cât urăsc toată manipularea asta, făcută doar pentru a câştiga simpatia celuilalt. La ce folos că mă iubeşte cineva, dacă eu l-am făcut să mă iubească? Eu vreau să o facă pentru că vrea, pentru că simte nu pentru că eu mi-am jucat atât de bine cărţile, încât nu a avut încotro sau s-a lăsat „păcălit”.
Iubirea dintre cei doi este una la distanţă, chiar dacă nu se simt fizic, nu se pot atinge, protagoniştii se iubesc, se iubesc pe nevăzute: Simt că aş putea să fiu cea mai fericită femeie din lume. Te am pe tine. Te iubesc pe tine! Şi totuşi, iată-ne pe amândoi, departe unul de altul. Tu acolo. Eu aici. Amândoi visând unul la altul.
Opera de faţă reprezintă o lectură uşoară, ca o ploaie de vară pentru mintea şi sufletul cititorilor. O recomand, cu mare drag, tuturor celor care cred în puterea iubirii. Înainte de a pune punct acestei prezentări, am să vă redau gândurile scriitoarei: Această carte nu este o odă adusă iubirii. Este mai degrabă un act de curaj şi o dorinţă de a inspira pe alţii să iubească pur şi frumos. Ceea ce vă rog, este ca de fiecare dată când vă simţiţi tentaţi să vă spuneţi că e imposibil ceea ce citiţi, să vă amintiţi că imposibilul devine posibil cu Dumnezeu.
