Nefiresc sau nu, „Dragostea şi răul” volumul doi al seriei „Cântecele serafimului” a fost întâia carte pe care am lecturat-o, iar apoi „Vremea îngerului”, primul volum al seriei apărute sub semnătura autoarei Anne Rice.
Perfecţionistul, Omul Invizibil sau Hoţul din Noapte (nume date de ziare, anchetatori şi procurori) sau Lucky Vulpoiul sunt pseudonimele sub care se ascunde criminalul şi mâna de fier a Justiţiarului adică Toby O’Dare. Colaborarea dintre cei doi, asasin plătit şi Justiţiar începuse în urmă cu zece ani, pe când Toby era doar un adolescent fără minte, trecut cu puţin de pragul majoratului.
Noua misiune a Vulpoiului urma să fie la Mission Inn; aici, un elveţian putred de bogat urma să cadă pradă asasinului la comanda şefului. Lucky urma să păteze cu sânge nevinovat şi cel mai curat loc din viaţa sa, camera sa preferată din hotelul său preferat în care revenea mereu pentru a-şi găsi liniştea şi pacea după misiunile grele pe care trebuia să le ducă la bun sfârşit cu sfinţenie.
Ca să fie sigur de reuşită, se deghizează în angajatul unei florării, ia un buchet simplu de crini în mână, perucă, o pereche de ochelari, proteză, mănuşi, geantă, o lamă şi chiar un pistol pe care le are la dispoziţie în cazul în care misiunea nu decurge conform planului.
Şi această misiune se finalizează cu decesul prăzii însă, situaţia este tulburată de prezenţa unui necunoscut care asistă la toată scena de cruzime şi chiar se apropie de asasin şi de victima acestuia. Străinul emană dragoste, bunăvoinţă şi respect, iar, pe lângă toate astea, îl cunoaşte ca pe propriul buzunar pe Lucky, de când a primit viaţă şi până în prezent.
Necunoscutul era un serafim pe nume Malchiah şi fusese trimis să-l aibă în pază pe Lucky căci rugile acestuia fuseseră ascultate şi acum îndeplinite. Chiar şi un asasin plătit în adâncul sufletului este tot om, iar acest lucru îi aduce un înger păzitor care-i ascultă gândurile şi dorinţele şi încearcă să-i ofere o mână de ajutor sau un sprijin ca-n cazul de faţă, un serafim, la nevoie ori în cele mai negre clipe.
În copilărie, Toby era mare admirator al filmelor de acţiune, poliţiste, mergea adesea la biserică, avea o minte ageră care îi permitea să viseze, să contureze planuri, nu a băut niciodată alcool, a pus mereu accentul pe haine bine asortate chiar dacă purta adesea haine primite de la verii săi; adora să cânte la lăută şi o făcea chiar foarte bine, visa să devină preot, singur câştiga bani de pe urma cântatului la lăută ca să-şi întreţină mama beţivă şi fraţii mai mici pe Jacob şi pe Emily.
În timp ce băiatul cel mare era plecat de acasă, mama orbită de aburii alcoolului i-a înecat în cadă pe cei doi copilaşi după care, cu un cuţit din bucătărie, şi-a tăiat venele golindu-se de sânge. Acel moment a fost pentru Toby sfârşitul unei jumătăţi din trupu-i; pentru această nenorocire se simţea responsabil căci niciodată nu se gândise că mama lor le putea face vreun rău celor mici, deci nu se gândise niciodată să-i ia de lângă femeie.
Rămas singur pe lume, drumul până în New York în căutarea unei noi vieţi a fost singurul punct bifat corect. Acest drum l-a condus pe adolescentul de numai optsprezece ani spre o afacere necurată din care câştiga bani frumoşi şi anume asasinatul la comandă.
Capitolul cinci, intitulat „Cântecele serafimului” (de aici şi titlul seriei) ne dezvăluie motivul pentru care un înger decide să i se arate unui pământean.
În calitate de trimis al Celui de Sus, Toby avea de clarificat acuzaţia de omor adusă lui Meir şi soţiei acestuia Fluria (acest conflict are la bază rivalitatea dintre evrei şi creştini). Pentru a-i putea ajuta, misionarul le-a ascultat mai întâi povestea de viaţă: în tinereţe, femeia avusese parte de o mare dragoste alături de un elev de-al tatălui său, pe nume Godwin. Din dragostea celor doi au venit pe lume gemenele Lea şi Rosa. Povestea de iubire a celor doi nu s-a finalizat cu o nuntă ci cu o legătură de prietenie păstrată doar cu ajutorul scrisorilor; în timp ce băiatul a urmat calea cea dreaptă spre Dumnezeu, fără să ştie absolut nimic de copile, Fluria a rămas lângă tatăl său mai mult orb şi lângă copile.
Şi Meir a fost tot un student al tatălui fetei, care ulterior a devenit stâlpul casei, administrând afacerile familiei căci tatăl Fluriei nu mai putea, din cauza vederii care-i pierea treptat, treptat.
După ani buni, a sosit momentul ca gemenele să afle de existenţa tatălui lor adevărat şi invers. Această etapă grea din destinul protagoniştilor a însemnat şi ruptura legăturii dintre copile căci Rosa a decis să meargă cu tatăl său la Paris, lăsând în urmă familia şi casa în care crescuse.
Ruptura legăturii dintre gemene va fi plătită aspru de mama acestora în clipa în care Lea, fata care-i rămăsese alături, a murit, suferind de febră iliacă; astfel, ca să-i scape de acuzaţii, Toby a decis ca Rosa să vină de la Paris, să se dea drept sora sa Lea şi astfel să astâmpere sufletele dornice să se răzbune pe părinţii îndoliaţi.
Planul a dat roade, Rosa şi-a jucat rolul ca o adevărată actriţă convingându-i pe toţi că ea este fata pe care ei o credeau moartă; astfel Meir, Fluria, Eli, Rosa şi Godwin au putut părăsi Norwuich-ul în siguranţă.
După această experienţă. Toby a decis să lase în spate trecutul său de asasin plătit şi să-l îngroape pe vecie, apropiindu-se în schimb de Dumnezeu, iar în schimb îngerul Malchiah i-a dezvăluit că are un fiu de la fosta sa iubită din New Orleans.
Opera de faţă aduce în discuţie un subiect delicat şi anume rivalitatea dintre creştini şi evrei, călătoria în timp din California în Norwich-ul secolului XIII-lea şi asocierea nevisată dintre un criminal şi un înger, condimente ce fac opera de faţă „Îngeresc de înălţătoare. Diabolic de inteligentă”, conform spuselor lui Kirkus Reviews. V-o recomand cu mare plăcere! Spor la citit!